Tortura si consecintele ei

In cele ce urmeaza nu descriu nici experimentul Pitesti si nici inchisoarea Abu Ghraib sau Guantanamo si nici de inchisorile din Irak care au preluat astfel de metode “de interogatoriu”, ci vorbesc in general de toate astea la un loc.

 Daca peretii inchisorilor ar vorbi, cu siguranta cei care le-ar auzi povestile ar innebuni de-a dreptul. 

Acolo nu exista drepturile omului, acolo nu exista personalitate, acolo nu exista nimic, decat umilinta demnitatii umane ingenunchiate.

Dintre procedeele de coercitie aplicate in majoritatea inchisorilor (de asa-zisa maxima siguranta sau cele aflate pe teritoriul statelor aflate in razboi, Syria, Egipt, Irak, etc) :
- izolarea prelungita; lipsirea de somn; nuditatea fortata; umilintele culturale si sexuale; utilizarea "cainilor de lupta" in cursul interogatoriilor, sau pentru "fixarea" in pozitii de stres, ore in sir a prizonierilor; simularea executiei; amenintarea cu violenta, violul, sau uciderea fiintelor apropiate prizonierului (mama, sora, frate, copii) etc, sunt doar cateva dintr-o lunga lipsa a ceea ce ar putea trece  un prizonier intre peretii inchisorii.

Formele de umilire a prizonierului accentuiaza tortura mentala, care urmareste sa creeze o stare de superioritate intre anchetator si victima, dand anchetatorului “puterea absoluta”. Una dintre cele mai utilizate metode este umilirea sexuala a detinutului, creandu-i  sentimental de rusine, prin dezvelirea trupului si aplicarea unor pedepse corporale duse pana la abominabil si evident verbale.

Victimele torturii psihilogice manifesta forme severe de stres post-traumatic. Multi dintre fostii prizonieri sufera de depresie profunda, insotita in unele cazuri de tendinte suicidare. Altii acuza pierderea partiala sau totala a memoriei.
Printre manifestarile cele mai frecvente se numara "discursul incoerent", "dezorientarea", "halucinatiile", "iritabilitatea maxima", "paranoia".

Cele mai raspandite metode de tortura psihologica sunt, izolarea si privarea de somn. 

Lumina aprinsa in permanenta produce dezorientare, pierderea notiunii timpului.
Efectele "izolarii" sunt mai eficiente cand anchetatorii nu comunica detinutului nici motivul "izolarii", nici perioada cat acesta urmeaza sa fie privat de orice contact uman. Cu timpul (saptamani, luni, ani), acesti detinuti pot dezvolta, simptome psihice ireversibile.


Izolarea pe termen lung poate duce, la "inchiderea in sine" a detinutului, care isi creeaza "propria realitate". La acest gen de prizonieri, "izolarea pe termen lung" determina "agresivitate care se poate manifesta in doua directii: sinucidere sau homicid".


O alta metoda este utilizarea "sufocarii" celui anchetat, "pozitiile de stres", "bombardamentul sonor si luminos asupra celui anchetat", "privarea de somn pe termen lung" etc.

Consecintele torturarii dureaza in timp si necesita asistenta psihologica speciala, altfel urmarile pot fi grave.
Tortura tinteste in demnitatea umana, cauzeaza nu doar suferinte fizice ci si suferinte psihice care dureaza ani, zeci de anis au chiar intreaga viata.

Plimbarile ne fac….sa fim o echipa

Oamenii care au in vecinatate persoane care iubesc plimbarile , sunt extrem de diferiti fata de cei care locuiesc intr-o zona mai putin prietenoasa.

Cel putin asa arata studiul unei facultati din New Hamser/America.Aceasta a facut un studiu asupra a 700 de locuitori din diverse locuri .Motivul este simplu.Interactiunea cu alte persoane , la plimbare , in parc , la o cafea ,ne sporeste increderea in noi insine si putem avea mai usor incredere in cineva.Putem comunica mai usor si ne putem mai repede integra in societate.

De asemeni vom simti mai putina singuratate…

Clipe scumpe care nu costa

Nu,nu nu am sa vorbesc despre asta .Nu am sa inebunesc si acelasi lucru sa faci si tu.Pentru inca cat timp te vei gandi ce se va intampla maine,si daca,si cand..Ai sa spui “cum sa fac asta?”.Trebuie sa vezi cum te simti si sa fii vigilent sa asculti ,sa simti inainte sa-ti treci de limita.La mine a venit clipa cand cand nu mi-a mai placut de mine insami atunci cand mi-am dat seama ca eu insumi imi cenzurez visele.

-sa mergem intr-o calatorie?

-dar e acum timpul pentru asa ceva?

-da,correct,dau eu asta inapoi.

Si alte asemenea dialoguri ,intre eu si mine,devenind din ce in ce mai frumoase pana cand o parte din mine insami a tacut.

E nu,asta era!Nu am existat niciodata ca un om optimist,dar doua vise mici am avut intr-o luna.Cel mai mult simteam obligatiile.Ca aici lumea a facut si eu ,,,visez.Gresit.De ce sa lasam sa plece clipele din mainile noastre pentru ca ne scufundam in ganduri gri?

Asa ,ei bine,intr-o seara m-am imbracat ,m-am impodobit mi-am luat prietenele apropiate de brat si am plecat la teatru.Elena ,prietena mea buna,a vrut sa vada restul piesei ,dar noi n-am lasat-o cu rasetele noastre.Am ras pana cand mi-au dat lacrimile.

Uitasem cum este sa razi atat de mult ,si pentru ca nicicand alta data nu am fost confruntate cu atat de dificile sentimente  in viata de zi cu zi, nu am realizat proprietetile benefice ale rasului.Bine se spune ca este anxiolitic .Deoarece cand s-a terminat reprezentatia ,am iesit un alt om.”Zburam”Aveam chef sa fac atatea lucruri intr-o viata care puteau sa nu coste scump.Ne-am jucat cu plamadeala,am facut bucataria super-alba si,cat painea se cocea si mirosea in toata casa ,am pregatit masa si l-am asteptat pe tata sa mancam impreuna.Nu era sarbatoare ,nu era nimic.Era o simpla zi de joi.Nu a fost nevoie sa gasim o ocazie sa sarbatorim .Am lasat sa petrecem bine sa ne impartim viata si sa o traim asa cum merita.

O prietena mai veche care  sunase sa o ajut,ducand  lucruri la casa de batrani .I-am cerut sa le duc eu insami ,sa cunosc varstnicii de-acolo.Strabatand holurile au existat clipe cand mi-a fost greu ,clipe cand am lacrimat.

O femeie mi-a spus cum copii ei au uitat-o ,dar cat de minunati sunt oamenii acolo,la casa de batrani .O alta doamna a venit razand cu furie ;mi-a aratat fotografii ale nepotilor si mi-a cerut sa-i aduc cadou o amuleta.Un domn mi-a citit poeziile lui.Si toti erau foarte fericiti ca peste cateva zile era sarbatoare si va veni lumea sa ii vada.

O femeie mi-a facut la revedere miscandu-si mana zicandu-mi “multumim ca ai venit sa ne vezi”.Si era atat de simplu..nu a costat nimic si era atat de scump ceea ce simteam.

Toti putem sa gasim metode sa ne traim viata mai bine .Si trebuie sa ne promitem noua insine ca ne vom ajuta sa simtim aceste clipe pretioase..e atat de simplu..

Forta imbratisarii

Ca de obicei mi-am inceput dimineata cu nelipsita mare cana de cafea, aruncandu-mi ochii pe cateva articole .O fotografie mi-a atras atentia si am ramas privind-o ,incercand sa patrund dincolo de o simpla privire fugara .

Imbratisarea puternica a celor doua fetite transmitea o afectivitate puternica. Cata dezlantuire de sentimente poate incapea intr-o imbratisare sincera ?

Asa cum trupul are nevoie de hrana , la fel psihicul are nevoie de dragoste. Fiinta umana simte impetuasa nevoia ca viata sa sa conteze pentru cineva .Atunci cand nu va mai simti asta , va incepe sa moara incet ,intr-un proces lent dar sigur .

Multe studii au relevat faptul ca imbratisarea de care mamele priveaza copii , duc la boli psihice si fizice. Imbratisarea este cea mai buna terapie dintre terapii tocmai pentru ca poate hrani psihicul cu iubirea de care are atata nevoie. In afara de iubire/ afectivitate , imbratisarea ofera

Protectie...Este important pentru oricine a se simti protejat... prin acest simplu, dar extrem de generos gest, (mai ales  copiii si batranii, ce depind mult de dragostea celor din jur).

Siguranta...Toti avem nevoie de un plus de siguranta. Daca de multe ori nu traim acest sentiment este si din cauza ca intretinem intr-o forma ineficace relatiile cu cei din jur.

Incredere...Increderea in propria fire sau in cei apropiati, ne face sa avansam cand teama afecteaza dorinta de a participa cu entuziasm la provocarile vietii.

Forta...Cand transmitem energia noastra prin imbratisare, cu siguranta propriile noastre forte cresc.

Sanatate...Contactul fizic in imbratisare implica o energie vitala capabila de a vindeca sau usura suferinta.

Recunoastere...Prin imbratisare transmitem un mesaj de recunoastere a valorii si nobletei ce este depozitata in fiecare...

Deci o imbratisare este pur si simplu pilula magica la indemana oricui .E bine sa nu ezitam sa o folosim , caci face minuni ..iubirea este cel mai terapeutic element.

Prieteni adevarati

Nu a fost niciodata mai simplu sa ne facem amici, cu riscul de a privilegia cantitatea in dauna calitatii, superficialitatea in dauna profunzimii schimburilor interumane la care pare ca aspiram toti. 
Retelele sociale ofera ocazia ca in urma unui simplu clic sa apara o multime de persoane in grupul nostru ,evident in mediul virtual .Cat de autentice pot fi aceste prietenii?Pot ele sa ne ofere satisfactia unei prietenii pe viata?
Sociologii au remarcat ca in ultima vreme mitul "dragoste pe viata" a fost inlocuit cu "prietenie pe viata".
Fara sa visam la eternitate, a fi inconjurat de prieteni buni inseamna sa ai relatii in sanul carora ne putem lasa deoparte apasarile, sa uitam cateva ore de exigentele unei vieti ca o cursa nebuna doar pentru a fi pur si simplu. Pentru a fi vesel, trist, nebun, nelinistit, coleric: in doua cuvinte, pentru a fi noi, in prada chefurilor noastre, fara preocupare de imagine.

Niciodata mai mult decat in aceste vremuri, omul nu a simtit mai accentuat impetuasa nevoie de celalalt.
O nevoie acerba ca cel de langa tine sa te accepte asa cum esti fara sa te judece ,o nevoie de a fi ajutat ,iubit, pus in valoare.
Ce inseamna o relatie de prietenie autentica?
Sa fii natural, disponibil, sa indraznesti sa il critici pe celalalt in fata: iata cele trei criterii ale unei relatii calificate drept autentica. Insa prieteniile noastre nu sunt un ocean de calm si de seninatate. Ele includ si conflicte, fara ca acestea sa puna in pericol relatia. 
Jean-Pierre Winter spunea :
„Contrar a ceea ce are loc in sa­nul unui cuplu, un adevarat prieten iti va spune unde gresesti. Si putem sa ne ratoim la el timp de un an inainte de a admite ca are dreptate… Suparari, deceptii, tradari, deziluzii amicale sunt, la fel ca in iubire, piedici in calea asteptarilor noastre. In vreme ce in relatia de iubire nutrim iluzii, asteptam de la celalalt sa ne indeplineasca nevoile, in prietenie asteptam de la celalalt un fel de luciditate“

Cat de multe acceptam de la prieteni?Cat iertam si care sunt limitele ce se impun?
Atunci cand legam o astfel de relatie ii spunem sa fie el insusi , adica il primim in alteritatea sa, in ceea ce are el diferit de noi insine facandu-l unic.

Parintii alcoolici – Monstri in ochii copiilor

Ce se poate petrece in mintea si sufletelul unui mic copil, cand mama sau tatal lui este mai tot timpul beat? Cat de tare ii este frica copilului, ce ganduri isi face? Cum il vede pe parintele sau cand de dimineata se clatina, cand nu ii da importanta sau in situatii mult mai rele, ametit fiind, il bate sau il abuzeaza?

Raspunsul este unul singur: Il vede ca pe un monstru. Ca pe un monstru care ii bantuie  visele, transformandu-le in cosmar, pe care nu-l pot invinge asa cum se intampla de obicei in povestile din carti. De data asta povestile sunt diferite de realitate.

Video atasat mai jos incercati sa-l vedeti ca pe o alarma serioasa cu titlul

“ PARINTII ALCOOLICI- MONSTRII DIN OCHII COPIILOR”

Ganditi-o putin. Acesti copii sunt eroi. Au invatat sa supravietuiasca cu fortele lor proprii. Si cum sa n-o faca cand sunt de 3, 4 sau 5 ani si trebuie sa-si gateasca singuri, pentru ca mama lor este beata si sta intinsa pe canapea ca si cum ar fi lesinata? 

Trebuie sa invete sa se imbrace singuri si sa aiba grija de fratii lor caci tatal priveste in gol sticla la fel de goala si injura impleticindu-se in cuvinte?

Desi suntem in secolul in care suntem si stiinta a ajuns pe trepte inalte, desi avem acces la educatie, la cultura, etc., alcoolul ramane o problema a societatii actuale, aceasta societate “evoluata”.

Sa incerce cat mai multi a constientiza urmarile consumului de alcool si sa-i ajute si pe altii sa o faca.