Clipe scumpe care nu costa

Nu,nu nu am sa vorbesc despre asta .Nu am sa inebunesc si acelasi lucru sa faci si tu.Pentru inca cat timp te vei gandi ce se va intampla maine,si daca,si cand..Ai sa spui “cum sa fac asta?”.Trebuie sa vezi cum te simti si sa fii vigilent sa asculti ,sa simti inainte sa-ti treci de limita.La mine a venit clipa cand cand nu mi-a mai placut de mine insami atunci cand mi-am dat seama ca eu insumi imi cenzurez visele.

-sa mergem intr-o calatorie?

-dar e acum timpul pentru asa ceva?

-da,correct,dau eu asta inapoi.

Si alte asemenea dialoguri ,intre eu si mine,devenind din ce in ce mai frumoase pana cand o parte din mine insami a tacut.

E nu,asta era!Nu am existat niciodata ca un om optimist,dar doua vise mici am avut intr-o luna.Cel mai mult simteam obligatiile.Ca aici lumea a facut si eu ,,,visez.Gresit.De ce sa lasam sa plece clipele din mainile noastre pentru ca ne scufundam in ganduri gri?

Asa ,ei bine,intr-o seara m-am imbracat ,m-am impodobit mi-am luat prietenele apropiate de brat si am plecat la teatru.Elena ,prietena mea buna,a vrut sa vada restul piesei ,dar noi n-am lasat-o cu rasetele noastre.Am ras pana cand mi-au dat lacrimile.

Uitasem cum este sa razi atat de mult ,si pentru ca nicicand alta data nu am fost confruntate cu atat de dificile sentimente  in viata de zi cu zi, nu am realizat proprietetile benefice ale rasului.Bine se spune ca este anxiolitic .Deoarece cand s-a terminat reprezentatia ,am iesit un alt om.”Zburam”Aveam chef sa fac atatea lucruri intr-o viata care puteau sa nu coste scump.Ne-am jucat cu plamadeala,am facut bucataria super-alba si,cat painea se cocea si mirosea in toata casa ,am pregatit masa si l-am asteptat pe tata sa mancam impreuna.Nu era sarbatoare ,nu era nimic.Era o simpla zi de joi.Nu a fost nevoie sa gasim o ocazie sa sarbatorim .Am lasat sa petrecem bine sa ne impartim viata si sa o traim asa cum merita.

O prietena mai veche care  sunase sa o ajut,ducand  lucruri la casa de batrani .I-am cerut sa le duc eu insami ,sa cunosc varstnicii de-acolo.Strabatand holurile au existat clipe cand mi-a fost greu ,clipe cand am lacrimat.

O femeie mi-a spus cum copii ei au uitat-o ,dar cat de minunati sunt oamenii acolo,la casa de batrani .O alta doamna a venit razand cu furie ;mi-a aratat fotografii ale nepotilor si mi-a cerut sa-i aduc cadou o amuleta.Un domn mi-a citit poeziile lui.Si toti erau foarte fericiti ca peste cateva zile era sarbatoare si va veni lumea sa ii vada.

O femeie mi-a facut la revedere miscandu-si mana zicandu-mi “multumim ca ai venit sa ne vezi”.Si era atat de simplu..nu a costat nimic si era atat de scump ceea ce simteam.

Toti putem sa gasim metode sa ne traim viata mai bine .Si trebuie sa ne promitem noua insine ca ne vom ajuta sa simtim aceste clipe pretioase..e atat de simplu..