Cât valorați?

Odată, demult, un tânăr s-a dus la un înțelept și i-a spus:

-          Am venit la dumneata să mă sfătuiești, căci șimt că nu valorez nimic și am ajuns în pragul sinuciderii . Toți îmi spun că sunt un prost și un ratat. Te rog, stăpâne, ajută-mă!

Bătrânul înțelept aruncă o privire tânărului și îi spuse:

-          Iartă-mă, dar sunt foarte ocupat în clipa asta și nu te pot ajuta. Este un caz foarte urgent la care trebuie să merg. Dar dacă poți accepta să mă ajuți, îți voi întoarce favoarea.

-          Bineînțeles, stăpâne! răspunse tânărul.

-          Bine, spuse înțeleptul, și scoase un frumos inel după deget cu o piatră prețioasă deasupra.

-          Ia calul meu și mergi la piață. Ia inelul și fă tot ce poți ca să îl vinzi, pentru că am nevoie urgentă de bani ca să-mi plătesc o datorie. Încearca sa-l vinzi la un preț bun și nu negocia pentru nimic mai puțin de un ban de aur. Mergi și fă asta cât mai repede posibil.

Tânărul luă inelul și plecă. Când ajunse în piață, arătă inelul la destui comercianți, care îl cercetară cu mare atenție, dar îndată ce auzeau că schimbul e cel puțin pe o monedă de aur, iși pierdeau de tot interesul. Unii comercianți au râs de tânărul nostru, alții chiar l-au alungat imediat; numai un bătrân comerciant s-a deranjat să-i explice că aurul era prea mult pentru inelul lui și că ar putea să-l schimbe pe cupru sau în cel mai bun caz pe argint.

Când auzi toate aceste cuvinte, tânărul se supără și își aduse aminte de sfatul înțeleptului să nu schimbe inelul decât pe aur. După ce cutreieră întreaga piață și nu găsi nici un cumpărător, urcă supărat pe cal și plecă înapoi la înțelept.

-          Stăpâne, nu am putut să fac ceea ce mi-ai cerut. În cele mai bune cazuri îmi dădeau două monezi de argint, dar mi-ai spus să nu-l schimb pe nimic altceva mai puțin decât pe aur. Dar mi-au spus că inelul nu valorează atât, spuse tânărul.

-          Asta-i important- spuse înțeleptul. Înainte de a vinde ceva, trebuie să afle cât valorează. Și cine ar putea ști asta mai bine ca un aurar? Ia inelul și mergi repede la aurar, dar să nu-l vinzi orice preț ți-ar oferi. Să vii după aceea direct la mine.

Tânărul merse la aurar și când acesta examină timp îndelungat inelul cu o lupă, îi spuse tânărului:

-          Spune-i stăpânului tău că îi dau 58 de monede de aur pentru inel, iar dacă îmi dă puțin timp, îi dau chiar 70 de monede de aur.

-          70 de monede de aur!! Exclamă tânărul. Râse, mulțumi aurarului și merse înapoi la înțelept. Când povesti înțeleptului cele spuse de aurar, acesta îi spuse:

-          Să-ți aduci aminte că și tu ești ca acest inel prețios și unic. Numai un cunoscător poate să-ți aprecieze valoarea. Ei bine, de ce-ți pierzi timpul vizitând adunătura din piețe și asculți părerea fiecărui comerciant de duzină?

Iartă-mă!

Iartă-mă! Așa am să încep această scrisoare. Acum, când citești aceste rânduri, nu mai sunt lângă tine. Nu mai sunt în viață.

Cine ar ști așadar cum imi va fi ”după”?

Nu mă tem. Am obosit să trăiesc așa!Mă chinui de atâta timp și te chinui și pe tine.Și tu nu ai nici o vină pentru nimic.

Iartă-mă că am fost eu cea pe care boala asta nenorocită a ales-o!

Iartă-mă că în ultimii doi ani nu făceam altceva decât să intrăm și să ieșim din spitale.

Iartă-mă pentru frica prin care ai trecut de fiecare dată când așteptam rezultatul analizelor.

Iartă-mă pentru interminabilele ore de așteptare de după fiecare operație.

Iartă-mă pentru semnele vinete de pe corpul meu.

Iartă-mă că mi-a căzut părul, că am slabit, că am îmbătrânit, că am obosit, că m-am urâțit.

Iartă-mă că m-am imbolnăvit...

Iartă-mă că la început m-am temut atât de tare incât am abandonat lupta. Să știi că tu mi-ai dat forță să continui, să merg mai departe, să incerc.

Și na, că a trecut timpul și a ieșit la iveală cât de slabă sunt.

Până la urmă m-a învins...

Și știi...am o supărare. Am o mare supărare. Pentru că nu mi-am săturat ochii de tine, nu m-am săturat de îmbrățișarea ta, de brațele tale pe corpul meu. De ce nu m-ai luat să plecăm din toată nebunia asta?

 Pentru că am stat mai mult decât era necesar...

Pentru că nu ți-am născut copilul.

Pentru că acea casă pe malul mării a rămas un vis până la urmă...

Pentru că nu am dovedit să-ți fac toate acele mâncăruri pe care ți le-am promis...

Pentru că nu am dovedit să cutreierăm lumea..

Pentru că de multe ori te-am neliniștit..

Pentru că..am în vedere, știu că trebuie ...nu vreau să-ți spun să-ți refaci viața, să te reîndrăgostești, să te recăsătorești. Pentru că nu știu dacă am găsit cuvintele potrivite sau modalitățile corecte ca să-ți spun că tu , tu ai fost singurul motiv...pentru toate.

Pentru că numai împreună cu tine lucrurile au avut noimă.

Nu știu ce va fi pentru mine ”după”.

 Să nu te neliniștești și să fii puternic.

Să ai grijă de tine, voi avea grijă de tine...

Am învățat că....

-este nevoie de mult timp ca să devii acel care îți dorești să fii

-ai nevoie de ani să clădești încredere și sunt suficiente câteva secunde să o dărâmi.

-că nu poți să faci pe nimeni să te iubească. Singurul lucru pe care îl poți face este să meriți să fii iubit, restul depind de asta.

-că indiferent de cât de bun prieten îți este cineva, uneori te va răni și va trebui să-l ierți.

-că nu trebuie să distrugi un ”iartă-mă” printr-o scuză.

-că nu trebuie să te compari pe tine insuți cu tot ce pot alții să facă mai bun.

-că e suficientă o clipă ca să faci ceva ce te va marca toata viața

-că trebuie totdeauna să te desparți de persoanele dragi cu cuvinte de dragoste; poate fi ultima dată când îi vezi.

-că suntem responsabili pentru ceea ce facem făra a avea importanță cum ne simțim pentru asta.

-că poți să-ți controlezi comportamentul sau să lași comportamentul să te controleze.

-că indiferent cât de caldă este o relație la început, pasiunea trece și trebuie să existe altceva care să-i ia locul.

-că eroii sunt cei care fac ceea ce trebuie să se întâmple indiferent de consecințe.

-că banii sunt un mod mizerabil în a-ți evalua viața.

-că de multe ori oamenii pe care îi aștepți să te lovească atunci când ești dărâmat, sunt cei care te vor ajuta să-ți recâștigi încrederea.

-că atunci când sunt supărat am dreptul să o arăt, dar nu am dreptul să fiu rău cu cei din jur.

- că prietenia adevărată se păstrează chiar dacă există o distanță foarte mare;același lucru este valabil și pentru dragostea adevărată.

-că dacă cineva nu te iubește în modul în care ai vrea tu, asta nu înseamnă că nu te iubește cât de mult poate.

-că maturitatea are mare legătură cu experiențele pe care le-ai avut și ce ai învățat din ele și mai mică legătură cu de câte ori ți-ai sărbătorit ziua de naștere.

-că nu trebuie să-i spui unui copil că visele lui sunt irealiste, ...ce dramă ar fi fost dacă te-ar fi crezut!

-că nu are importață cât de rău ți-a sângerat inima, viața nu se oprește până treci tu de necaz.

-că împrejurările și faptele pot influiența cine suntem, dar de ceea ce devenim suntem responsabili.

-că bogat nu este acela care are mult, ci acela care are nevoie de puțin.

-că numai și numai pentru că doua persoane se ceartă, asta nu înseamnă că nu se iubesc unul pe altul; este valabil și invers : pentru că nu se ceartă asta nu înseamnă că se și iubesc unul pe altul.

-că nu trebuie să fim atât de dispuși să aflăm un secret...va putea să ne schimbe viața pentru totdeauna.

-că doi oameni pot privi exact același lucru și să-l vadă total diferit.

-că acreditările din perete nu te fac un om demn.

-că alții vor uita ce le-ai spus, vor uita ce ai făcut pentru ei, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.

Omer B. Washington