Ce înseamnă ”trăiesc fără frică”?

Ce înseamnă ”trăiesc fără frică”? Cum se poate să nu-mi fie teamă de fricile mele? Paradoxul depășirii fricii este a face exact toate acele lucruri care o fac să crească. Avem nevoie de frică însă până acolo unde ne permite să fim funcționali și să avem grijă de noi înșine, fără a ne îngrădi și fără a ne interzice a trăi fericiți și împliniți.

S-a spus și s-a scris mult despre frică. Mii de citate de la politicieni până la figuri publice și filosofi sunt reproduse în fiecare zi, pentru a o alunga și totuși rămâne una dintre cele mai mari obstacole parcă înadins ridicate de cineva în fața noastră. Acolo unde sunteți gata să faceți o schimbare pozitivă interesantă în viața voastră, dintr-o dată îi simți frigul  insuportabil de presant și șantajul pumnului în barbă a obijnuințelor.

O parte din tine este entuziasmată la ideea schimbării pentru o slujbă nouă, o casă, o relație iar altă parte este blocată în ceea ce era, până acum, realitatea ta, simplă și inactivă. Și partea asta a ta te ține să nu înaintezi. Frica este un sentiment fiziologic  care e necesar să existe în viața ta doar pentru a te proteja de pericole. Este important să facem diferența între frică și stres.

Frica este asociată cu un pericol real și e menită să ne protejeze, în timp ce stresul adesea are de a face cu pericole imaginare sau situații, care sunt declanșate de un eveniment traumatic care s-a petrecut sau pentru că cineva ne-a înspăimântat spunându-ne într-una că trebuie să rămânem departe  de o anumită situație. Când ne reamintim nouă înșine că exercițiul controlului este o iluzie, atunci vom începe să ne calmăm. Cel mai rău scenariu la care v-ați gândit nu se va întâmpla și veți fi plăcut surprinși, deoarece de multe ori asociem schimbarea cu ceva neplăcut și distructiv.

De frică avem nevoie până în acel punct în care suntem funcționali și ne protejăm pe noi înșine fără a ne îngrădi sau a ne interzice a trai fericiți și impliniți. ”Trăiesc fără frică” nu înseamnă că trebuie să avem ignoranța pericolului sau să exagerăm în privința abilităților noastre. Pur și simplu înseamnă că avem nevoie să o simțim și să rămânem cu ea așa cum rămânem și simțim toate sentimentele, luând-o în considerare, dar cu toate acestea înaintând spre orice schimbare ne dorim.

De altfel curajul nu implică lipsa fricii, ci mai degrabă gestionarea acesteia. Scopul nu este să nu ne fie frică niciodată, ci să nu ne țină inapoi intr-o viață care nu ne mai satisface. Frica iși va face apariția în fața noastră de fiecare dată când vom încerca să ”creștem”,să ne cultivăm, să mergem acolo unde am visat.

Mulți dintre noi credem că frica este un semn al pericolului, un avertizment precum că ceva rău urmează să se întâmple și că trebuie să-l ocolim prin orice mijloc. Acest mijloc ne-a deservit când eram copii și nu aveam de ales. Există diferență între frica de necunoscut, de nou, și frica instinctuală.

Sunt sigură că dacă ai rămâne la ceea ce ți se întâmplă fără să fii deranjat de terțe persoane, vei înțelege ce am in vedere și vei ști care dintre cele doua te privesc în mod direct. Mulți dintre noi credem că frica este un semn al pericolului, un avertisment precum că ceva rău urmează să se întâmple și trebuie să-l ocolim prin orice mijloc. Însă oricâți au făcut ceva important îți vor răspunde la fel ”normal că mi-a fost frică”.

”Normal că m-am gândit să fug, să renunț. Uneori încă mă mai gândesc. Însă nici o clipă n-am regretat această schimbare”. Încearcă să-ți aduci în minte experiențe pozitive, amintiri...Adu-ți în minte acele momente în care ai simțit frica și totuși ai făcut schimbările pe care le-ai vrut. Cum au evoluat lucrurile? Sunt toate șansele ca totul să meargă bine. Tendința noastră este să dorim să mergem pe drum cunoscut, chiar dacă acesta este urât și anevoios, pentru că ni se pare mai ușor.

Știm cum să fim pe acest drum, știm cum să ne purtăm, ce să așteptăm și ce să luăm. Siguranța obijnuințelor de multe ori nu ne lasă să vedem că cercul s-a închis. Singurul lucru pe care-l poate regreta cineva care parăsește o situație rea, este faptul că nu a făcut-o mai devreme. Schimbarea și evoluția sunt, bineînțeles, și rezultatul inevitabil al întâlnirii nouă înșine cu natura noastră prin conștientizare, contact direct, fără încercări, control sau evitări.

Există un paradox existențial magic, unde schimbarea se întâmplă, când cineva devine ceea ce este și nu încearcă să devină ceea ce nu este. Viața se întâmplă, înaintează cu sau fără fricile noastre. Când ne reamintim nouă înșine că exercițiul controlului este o iluzie, atunci vom începe să ne calmăm. Cel mai rău scenariu la care v-ați gândit nu se va întâmpla și veți fi plăcut surprinși, deoarece de multe ori asociem schimbarea cu ceva neplăcut și distructiv.